• Pentru inceput cine este Adrian Mihai Raceanu ?
• Cine sunt eu? Un om normal, mai tot timpul cu capul in nori, un om care isi iubeste familia mai mult ca orice, un om care traieste pentru a picta, asta cred ca stiu sa fac si asta fac. Cred ca acesta a fost rolul meu aici, consider ca fiecare om are un rol pe acest pamant, iar al meu este sa creez. Sunt un om simplu. Nu imi pasa prea mult de bani, dar nici nu imi displac. Sunt de parere ca banii sunt un mijloc de a trai mai bine, nu un scop in viata. NU prea sunt sociabil....Nu imi place sa fiu in centrul atentiei si fug de acest lucru cat pot. Nu imi plac interviurile :)) pentru ca majoritatea intervievatorilor tind sa exagereze. Marele meu defect, din spusele sotiei, este ca imi pasa prea mult de parerea celorlalti si incerc sa ii multumesc pe toti. Prefer sa vorbesc prin intermediul lucrarilor mele.
• Cum a debutat pasiunea ta pentru pictura?
• Aveam undeva pe la 8-9 ani si cunosteam un vecin care desena foarte frumos. De cate ori mergeam la el il puneam sa imi deseneze cate ceva. Imi placea sa stau langa el sa vad cum din nimic prindeau forma diferite creatii, apoi ma duceam acasa si incercam sa fac si eu dupa desenul acestuia. Tot incercam si incercam pana eram multumit de rezultat. Primul meu desen mai complex a fost Michael Jackson. Aveam un poster cu el si imi placea cum arata. Am pus posterul pe geam si l-am copiat cu creionul. Dupa aceea am inceput sa il colorez cu culori. Toata lumea a fost uimita de ceea ce am putut sa fac :))). Apoi, am inceput sa desenez copiilor din vecini. Daca aveam probleme cu vreun bataus, ii faceam un desen cu testoasele ninja, sau ce desen animat isi dorea si nu mai aveam treaba cu el. Cum s-ar zice.... pictura m-a scapat de multe batai cand eram copil!
• Cu siguranta ai atras interesul copiilor de varsta ta, prin talentele artistice. Ce s-a intamplat mai departe? Cum ai ajuns la pictura?
• Cand am terminat scoala generala eu am vrut sa ma fac bucatar, dar mama a insistat sa merg la liceul de arta.
• Mama a avut acest feeling? Tu ce simteai in sufletul tau ?
• Da, mama a simtit aceasta chemare. Mie imi placea sa desenez, dar nu o vedeam ca pe o profesie. Eu vroiam sa devin bucatar, ca tatal meu. Tin minte cand mi-a spus sa ma inscriu la liceul de arta, argumentul ei a fost: "Mama lasa ca petele de vopsea se spala mai usor, decat petele de mancare". Bineinteles ca a gresit...petele de mancare ies mai usor, decat petele de vopsea! M-am dus sa ma inscriu cu 2 zile inainte de examenul de admitere. Tin minte ca la liceul de arta, se facuse pregatirea pentru examen timp de 3 saptamani. Eu m-am dus la.....
• La noroc, am putea spune ?
• Am intrat in examen si ma uitam la ceilalti copii cum faceau masuratori cu creioanele, cu degetele si eu nu ma gandeam decat la faptul ca au luat-o cu totii razna. Iti dai seama, ca nu stiam nimic, daca nu am fost la nici o pregatire. Am iesit primul din examen. Cand m-a vazut mama s-a speriat. Credea ca nu am facut nimic. Dupa examen vorbeau mamicile la copii de mine, fara sa stie ca era si mama acolo.
• In ce sens? Vorbeau despre rezultate? Despre lucrari?
• A venit directorul si a luat-o pe mama deoparte. Atunci i-a spus ca… o sa sune ca o lauda, dar i-a spus ca un talent ca al meu se naste o data la 50 de ani. Mama a inceput sa planga, insa eu nu aveam nici o idee care este motivul.
• Extraordinar! Talentul este innascut! Intr-o imprejurare fericita si datorita mamei, el s-a exprimat intr-un chip fericit! Consideri ca daca nu era acel context, tu nu ai mai fi urmat acest drum?
• Din pacate nu am terminat liceul, dupa doar 2 ani am fost exmatriculat din cauza absentelor.
• Am sa-ti spun ca Thomas Edison a fost un elev dificil si a fost exmatriculat pe motiv ca era prea incet la invatatura si mult prea agitat, Einstein n-a excelat la istorie si geografie, Benjamin Frannklin nu a facut liceul, Steve Jobbs a renuntat la colegiu pentru Apple, Bill Gates a renuntat la Harvard, poate te ajuta sa stii asta acum…
• Un copil rebel. Cum iti umpleai timpul cand absentai de la orele care nu te inspirau?
• Mergeam cu prietenii la cofetarie, nu erau baruri atunci, ori pur si simplu stateam in parc. In liceu profilul meu a fost de grafica. Dupa ce am fost exmatriculat, am inceput sa pictez singur, pentru ca nu ma simteam multumit cu grafica.
• Asa deci, chemarea era cea care te inspira sa mergi inainte. Ti-ai ales cumva tu drumul, in continuare…
• Presupun ca asa este. imi placea sa creez. Imi placea sa dau viata ideilor, gandurilor, chiar si viselor mele.
• Mai sunt in familie artisti, persoane cu afinitati estetice?
• Am o matusa care cocheteaza cu ideea de pictura, dar a ramas doar la stadiul de hobby.
• Deci ai fi primul care deschide acest drum in arta, stiu ca ai o fetita care iubeste foarte mult ceea ce faci.
• Da. Ii place foarte mult sa deseneze. Ea este criticul meu cel mai infocat!!!
• Care este sursa inspiratiei tale ?
• Sursa? Familia mea, tot ceea ce vad, visele, un gand, un film, titlul unui film, un pasaj dintr-o carte, versurile unei melodii, un chip, o poza, toate ma inspira.
• Esti un pictor prolific? Cate tablouri ai pana in prezent? Mai stii numarul lor?
• Nu ma consider un pictor prolific. Cred ca am facut pana acum in jur de 300-350 de tablouri.
• De ce spui asta? Altii nu reusesc sa picteze atat intr-o viata! Cam ce inseamna pentru tine sa pictezi un numar impresionant de tablouri?
• Nu incerc sa ma compar cu alti pictori. Unii lucreaza un tablou in 2-3 ani, altii in 2-3 zile. Fiecare artist isi formeaza propriul ritm. Depinde de cerere, de inspiratie, de timp.
• Lucrezi la comanda? Ti se intampla sa ai comenzi pe o tema anume? Incerci sa intelegi nevoile cumparatorului?
• Da. Cand imi cere un client o anumita tema, lucrez la ceea ce isi doreste. Inainte sa ma apuc de o comande, intreb clientul ce isi doreste de la lucrare, ce hobby-uri are, care este bautura lui preferata, animale dragi, relatii, familie, prieteni, dar totul depinde de tema aleasa.
• Cu alte cuvinte, transpui intr-o maniera artistica, suprarealista aspecte din viata clientilor tai. Interesant!
• Cand acestia mi-o cer, dar se intampla sa primesc o comanda in care clientul doreste doar portretul lui. Atunci nu prea pot sa ma joc cu imaginatia.
• Care tabloruri iti plac cel mai mult, cele in care te poti exprima liber, sau cele executate la comanda, care incearca sa surpinda fidel aspecte din vietile clientilor tai?
• Normal ca acelea in care imi las imaginatia sa zburde! Atunci pot fi eu insumi.
• Cat timp iti este necesar sa dai viata unui tablou?
• Este o intrebare dificila. Daca calculezi timpul care mi-a luat sa ating nivelul la care lucrez acum, se poate spune ca mi-a luat 26 de ani, 3 luni si cateva zile :)), dar timpul pentru a creea o lucrare depinde de multi factori: inspiratia, cheful de lucru, timpul petrecut in fata lucrarii. In medie fac un tablou cam in 4-5 zile. Nu imi place sa petrec mai mult timp in fata aceluiasi tablou. Am multe idei si nu am destul timp sa le fac pe toate.
• Este un efort, banuiesc ca te dedici pana il aduci la final.
• Nu ma intelege gresit. Termin lucrarea, dar nu imi pare necesar sa petrec prea mult timp asupra unei lucrari. In momentul cand incep o lucrare nu ma las pana nu o termin, dar in timp ce lucrez la o lucrare, de obicei imi vine o idee pentru alta lucrare si tot asa.Cand ma apuc de lucru, stau si lucrez de dimineata pana seara, fumez in timp ce lucrez, mananc in timp ce lucrez .
• De ce pictura suprarealista?
• Simplu! Pentru ca imi permite sa creez tot ceea ce imi trece prin cap. Ca sa il citez pe Picasso : "Lumea din ziua de azi nu are nici un sens, atunci eu de ce ar trebui sa pictez asta?"
• Care sunt valorile fundamentale dupa care te ghidezi in viata?
• Incerc sa fiu un om bun pe cat posibil. Incerc sa daruiesc ceva inapoi lumii, valoare mai mare decat a fi o persoana buna si a incerca sa ajuti acolo unde poti, nu cred ca exista.
• Bunatatea si generozitatea umana sunt valori umane dorite si appreciate.
• Multumesc, dar acesta este adevarul. Problema este ca in ziua de azi, daca esti un om bun, esti luat drept prost, dar astfel de persoane prefer sa le ignor.
• Ti-ai creat probabil cercul tau de prieteni de suflet si ai arta care te inspira, familia aproape...
• Sa stii ca multi prieteni, chiar nu am! Ii poti numara pe degetele de la o mana. Ti-am zis ca sunt o persoana mai retrasa. Eu 5 zile pe saptamana lucrez de la 8-9 dimineata, pana la 19-20 . Dupa ce am stat toata ziua cu ochii in tablou, nu imi mai arde sa plec la distractie. Prefer sa stau in curte, ori sa ma uit la un film, asa ca nu prea am timp sa imi fac prieteni noi.
• Am o expozitie permanenta in Florida si China. Expun mai mult in strainatate, dar pot fi gasite si pe net ca doar ne-am informatizat.
• Cum pot afla de tine iubitorii de arta? Prin ce canale de media te gasesc cumparatorii?
• Inainte mai foloseam site-uri de arta si incercam sa vand, dar in ultimul timp folosesc numai Facebook-ul. In Romania am avut pana acum 4 expozitii: doua in Constanta si doua in Buzau.
• Oare fanii si cumparatorii, te gasesc dupa nume, sau dupa tablouri?
• Asta ar trebui sa ii intrebam pe ei nu? Eu nu am intrebat niciodata un client cum anume m-a gasit, dar banuiesc ca au vazut lucrarile mele pe net.
• Lucrand in avans si la comanda anumite tablouri, mai apuci sa te bucuri de propriile creatii? Banuiesc ca unele au mai mare succes, in timp ce altele mai raman in colectie.
• Nu prea! Sotia ma roaga de ani de zile sa ii fac si ei un tablou sa il puna pe perete. Cand agata un tablou care inca nu s-a vandut, nu dureaza mult si primesc oferta pentru el. Si atunci iar ramane peretele gol…
• Ce frumos! Ce-si poate dori mai mult un pictor?:)
• Stii vorba aia? "Ai mai vazut cizmar cu cizme noi, croitor cu haine noi si pictor cu tablou pe perete?"
• Hehehe nu prea!
• Cam asa este si cazul meu, dar stiu destui pictori care se bucura de notorietate postum si le vand tot atunci.
• Esti un caz fericit :)
• Nu ma consider un caz fericit, dar nici nefericit! Spre deosebire de alti pictori, eu supravietuiesc din pictura. Dar sunt si alti pictori la noi, care au un succes enorm si nemeritat, doar pentru simplu fapt ca au avut pe cineva care sa ii propulseze in sus. Stau cateodata si ma uit la lucrarile lor si stiu ca le-as putea face in joaca creatiile, fara falsa modestie si totusi nu inteleg cum poate plati cineva milioane de euro pe niste mazgaleli, dar pana la urma poate asa se spune si despre lucrarile mele! Asa ca totul se rezuma la gusturile fiecaruia.
• Ce pot eu oferi diferit? Poate faptul ca lucrarile mele sunt unicat in Romania. Poate faptul ca multi mi-au zis ca am un stil de lucru pe care nu l-au mai vazut nicaieri si aici ma refer la clientii straini, nu la cei cativa din Romania. Poate ca eu spun o poveste in spatele fiecarui tablou?
• Ai clienti fideli, care se reantorc pentru a-ti cumpara si alte tablouri?
• Am 2 clienti fideli care imi cumpara majoritatea tablourilor. Unul mai vechi din America si unul mai nou din Austria.
• S-ar putea spune si asa: ca te pricepi sa spui povesti frumoase iubitorilor de arta, povesti care ii determina sa se reantoarca si sa te recomande.
• NU ma pricep deloc! Ti-am spus ca eu nu stiu sa vorbesc, prefer sa las lucrarile mele sa vorbeasca in locul meu. Daca eram un bun povestitor... ma faceam politician, asa am ramas doar pictor.
• Speram sa se trezeasca si romanii. Crezi ca noi suntem un public mai conservator pe acest tip de arta? Sau este o problema financiara, poate de educatie? Ce iti spune tie intuitia de artist, mai ales ca traiesti aici si cunosti sufletul acestui popor. Preferam sa admiram mai mult, decat sa achizitionam?
• La noi arta nu este privita ca pe o investitie, cum este vazuta afara. La noi majoritatea clientilor vor un tablou, doar ca sa acopere peretele gol. Nu conteaza ca este eternul tablou cu lacul, barca, muntele si cabana. Trebuie sa umple peretele. Majoritatea romanilor care au fost interesati de lucrarile mele, ori au fost speriati de preturi, ori au inceput sa negocieze ca la piata! Ceea ce trebuie ei sa inteleaga, este ca nu sunt in piata. Ei platesc pentru ceva ce vor sa obtina, iar din cate stiu eu ceva de calitate se plateste cu pretul meritat.
• Adevarat! Arta costa!
• Din ce am vazut eu pana acum lucrurile stau in felul asta:categoria oamenilor fara bani care imi spun ca daca aveau bani nu stateau pe ganduri si imi luau lucrarile si categoria oamenilor cu bani care nu sunt interesati sa investeasca in arta si daca totusi se hotarasc sa cumpere un tablou, incearca sa negocieze la sange cu tine, dar ar prefera sa obtina lucrarea gratis.
• Adesea cel care ar aprecia arta nu-si permite, iar cel care isi permite, nu este capabil sa o aprecieze corespunzator.
• Exact! Tu ai spus-o mai simplu!
• Unde te pot gasi iubitorii de pictura suprarealista si cum pot lua legatura cu tine?
• Pe pagina mea de Facebook, pot fi gasit cel mai usor.
• A fi pictor si a trai exclusiv din pictura, este un stil de viata asumat curajos, dar care este si generator de stres dupa parerea mea.
• Sa iti dau un exemplu ca sa vezi diferenta. Un roman a fost interesat de ultimul tablou al meu, m-a intrebat ce pret are. Stiind ca puterea de cumparare a romanului este mai mica i-am zis ca il costa 500 Euro. Normal ca mi-a raspuns ca este prea scump pentru buzunarul lui. Dupa cateva ore m-a intebat cineva din Franta cu cat vand acelasi tablou. I-am spus ca il vand cu 650 Euro. A stat putin s-a gandit si mi-a zis ca ceva nu este in regula , ca el in locul meu ar fi cerut cel putin dublu fata de pretul meu. Si mi-a refuzat lucrarea pe motiv ca era ceva in neregula cu ea, din moment ce era prea ieftina si uite asa am pierdut un client.
• Sunt piete diferite, mentalitati diferite, putere de cumparare diferita.
• Ti-e frica daca esti artist sa spui un pret corect, pentru ca nu stii ce reactii ai. Daca il ai prea ieftin, este ceva ciudat si iti refuza tabloul. Daca il dai prea scump, spune ca te crezi prea bun si iar il refuza, de aceea prefer sa vand in afara tarii.
• Am inteles, esti orientat spre piata externa, vinzi mai repede, ai mai putine batai de cap.
• La noi sunt prea multi care vor sa manance din roata de cascaval si cei noi sau necunoscuti nu mai au loc. In domeniul artei a ajuns ca in politica, cel putin asta este parerea mea.
• Deci internetul iti ofera aceasta libertate de a te exprima in afara tarii, unde politica si pilele nu mai conteaza prea mult.
• Exact! Imi ofera optiunea de a nu mai depinde de alti oameni.
• Am putea spune ca internetul ne permite sa fim noi insine...ca nu ne mai poate ingradi nimeni exprimarea talentului nativ, daca el este exprimabil? Internetul a marit spatiul de oportunitate. Avem noi perspective, nesperate.
• Nu neaparat. Consider ca internetul ne ofera posibilitatea de a intra in contact cu oameni din cealalta parte a lumii in cateva zeci de secunde, ceea ce inainte de revolutie era practic imposibil, iar pentru noi artistii se dovedeste de a fi o unealta foarte profitabila. Pentru ca la o distant de un "click" ne marim piata de desfacere inmiit!
• Am inteles ca ai pictat si biserici. Ce ne poti spune despre asta? Cum ai descoperit ca ai afinitate pentru pictura bizantina?
• Am pictat cat am fost in armata 2 capele militare si Biserica Catolica din Navodari, dar aceasta a fost inainte de revolutia internetului! Atunci pictai orice, atata timp cat exista un castig. Sincer pictura bizantina chiar nu o suport, ca sa nu mai vorbim de afinitatea pentru ea. Bisericile despre care vorbim, au fost pictate in stilul renascentist, nu bizantin!
• Se spune “Nihil sine Deo”sau “Nimic fara Dumnezeu”, esti o persoana credincioasa?
• Sunt o persoana care crede intr-o forta mai presus de noi. Nu cred in biserica, nu cred in ceea ce ne invata biserica. Cum as putea crede in biserica, cand preotul umbla imbracat in aur, cu mercedes si enoriasul moare de foame, dar totusi da bani la biserica! Cum pot crede in biserica cand in loc sa ajute oamenii, biserica ii jecmaneste ? NU vreau sa deschid subiectul acesta, pentru ca risc sa deschid "Cutia Pandorei".
• Dupa spusele bibliei, Iisus a spus "sa nu imi faceti chip cioplit, si sa nu imi faceti lacas de cult". Intrebarea cu bisericile a fost una retorica. Daca biserica ne propavaduieste cuvantul Domnului de ce a facut lacase de cult si icoane incalcand direct cuvantul lui?
• Traiesti exclusiv din pictura?
• Da. Acum traiesc exclusiv din pictura, si ocazional din tatuaje, dar inainte am lucrat mult in constructii pentru ca nu ma puteam descurca din pictura.
• Munca nu a speriat pe nimeni! Trebuia sa iti ajuti cumva familia, insa ti-ai urmat visul si asta este cel mai important!
• Daca ai putea sa o iei de la inceput ce ai alege?
• Nu stiu daca as face ceva diferit, pentru ca daca schimbi ceva in trecut, se schimba complet prezentul. Imi iubesc prea mult familia ca sa risc un "Efect de fluture". Dupa cum ti-am mai spus o data: "Eu, cel de acum sunt rezultatul alegerilor facute de-a lungul vietii ".
• Un gand pentru pentru cei care acum cocheteaza cu pictura si nu indraznesc sa o imbratiseze cu toata inima.
• Daca ei considera ca se simt impliniti atunci cand creeaza, sfatul meu este sa riste! Arta este singurul lucru care ne diferentiaza de animale. In viata trebuie sa incerci sa faci ceea ce iti place, nu sa stai sa te gandesti numai la probleme. Multi se gandesc numai la ziua de maine si uita sa se bucure de ziua de azi si uite asa te trezesti ca ai ajuns la capat de drum si nu ai ce face cu banii care i-ai strans. Sfatul meu este sa se bucure de fiecare clipa de creatie!
• Ce este pentru Adrian Mihai Raceanu succesul personal?
• Daca as ajunge macar pe jumatate la valoarea lui Dali! El ajunsese la un moment dat sa vanda panzele goale, asa de importanta era semnatura lui, incat nu conta ce urma sa picteze pe panza aceea. Era destul ca aparea semnatura lui. Asta se refera strict la succesul profesional, in ceea ce priveste succesul personal ar fi sa reusesc sa imi multumesc familia si sa fie mandra de mine. Sa reusesc sa ii fac fericiti! Daca familia mea este fericita, atunci consider ca am avut succes! Asta este tot ce conteaza pentru mine!
• Iti multumesc pentru interviu si iti urez sa bucuri cat mai multi oameni cu creatiile tale si sa ai parte de recunoasterea sociala care sa se reflecte in succesul personal!
• Multumesc Fluxymedia pentru profesionalism si promptitudine, pentru viziunea si strategia care m-au ajutat in transmiterea mesajelor mele online, pentru implicarea in construirea Brandului Personal.
Happy Branding!
Sursa Interviu : Fluxymedia Promotion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu